joi, 5 februarie 2015

Copilul sufletului meu

M-am gandit ca nu vei mai fi niciodata atat de mica, a mea si doar a mea. Te tin in brate si in tine simt o intrega lume, o sursa uriasa, un infinit de senzatii fara inceput si sfarsit. E un sentiment coplesitor care acopera, inunda totul. Si ma mir….ma mir ca pot sa simt esentialul, ca sunt acolo unde  ar trebui sa fiu si totul e impresionant si maret.
Timid si fara sa vreau, te vad cum alergi, te grabesti, te indragostesti, lupti. Si atunci iti promit, ca voi fi acolo mereu si pentru totdeauna. Te tin acum in brate pentru ca esti mica si esti a mea, m-ai ales si iti multumesc. Si iti fagaduiesc, iar si iar, ca sunt si voi ramane langa tine si nu te voi lasa niciodata. Imi simt in tine efemeritatea si eternitatea. Sunt, am venit si ma duc si totusi raman.

Vreau sa te bucuri si sa traiesti din plin. Sa fii curajoasa si puternica si in victorii si in infrangeri. Sa crezi in tine si in unicitatea ta intr-o lume in care contrariul e lege. Sa alergi, sa urci sa mergi incet si  sa privesti viata.

Te tin in brate si o simt pe mama. Ii inteleg dragostea si grija si ii multumesc. Ii multumesc acum si ii voi multumi mereu ca e aici, ca a fost intotdeuna langa mine si va ramane mereu.


Tu esti copilul sufletului meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu